Pentru ca pregatirea circuitului a inceput cu aproximativ un an inainte, presupuneam ca am avut suficient timp sa ma documentez, astfel incat sa stiu la ce sa ma astept. Din fericire, Malaezia a reusit sa ma surprinda, dovedindu-mi ca toate informatiile si imaginile din ghidurile de calatorie si specialitate, precum si recomandarile turistilor, sunt minimaliste.
Primul gand care-mi vine acum la intoarcerea acasa - si pe care vreau sa-l luati ca sfat - este ca Malaezia trebuie descoperita in intregime si la locul…faptei!
Contactul primar a fost cu capitala Kuala Lumpur. Centrul orasului ultra dezvoltat, unde zgarie norii iti dau senzatia ca te afli intr-o metropola din alte continente, apare in contrast cu zonele in care inca gasesti locuitori ce pastreaza traditia si locuiesc ca-n vremurile fara turnurile Petronas. Dar diferentele par constructive, acceptate si cultivate de localnicii nediferentiati de origini si religie.
In perioada de pregatire, am acordat atentie obiceiurilor locului gandindu-ma la un anumit comportament intr-o tara in care islamul este religia majoritatii. Insa normalitatea este litera de lege in aceasta tara multietnica, departe de recentele angoase care stapanesc vechea Europa, rezultat al multiplelor evenimente de nuanta terorist islamica. Poate gandurile acestea ne-au condus spre Moscheea Nationala, un edificiu impozant hotarat a fi construit odata cu proclamarea independentei nationale. Am avut certificarea eforturilor facute pentru implementarea tolerantei interconfesionale, multime de pliante sfatuind la intelegere, cinste si onoare, respectand fiecare religie majoritara sau minoritara.
Palatul regal, atat cel vechi cat si cel nou, atrag multime de vizitatori, reprezentand istoria apropiata, fastul curtilor imperiale in varianta islamica-orientala. Cu asemenea palate aveam sa ne mai intalnim, presarate fiind prin aceasta tara frumoasa.
Amestecul etnic da nota caracteristica a unei adevarate metropole, chinezii fiind bine reprezentati in procent demografic. Ca peste tot unde sunt prezenti si cartierul chinezesc din Kuala Lumpur apare ca o explozie de temple, piete intens populate, strazi comerciale si restaurante din abundenta.
Sfarsitul zilei l-am petrecut in Sky Bar-Traders, la etajul 33 al hotelului Traders, un bar-discoteca de exceptie, exclusivist, dar in limita tinutei si comportamentului decent, fara pretentii absurde. Un loc minunat de unde ai privelistea Turnurilor Petronas si a imprejurimilor uimitoare in luminile noptii.
Daca am fi venit cu o luna in urma am fi participat la cel mai mare festivalul hindus, Thaipusam, sarbatorit fastuos la Batu Caves, templul cu multe altare hinduse, deosebit prin amplasarea in mai multe pesteri de calcar. La o distanta aproximativa de 15 kilometri de capitala, obiectivul turistic Batu Caves este una dintre atractiile Malaeziei, sclipitor prin diversitatea podoabelor cu care sunt ornate templele, fara sa dicutam de statuia uriasa a zeitei Murugan inalta de 42,5 metri, precum si cele 160 de scari ce duc in galeria centrala a templului. Pana si maimutele fac figura frumoasa integrandu-se in atmosfera.
Vizita la Royal Selangor, cel mai mare producator si comerciant de obiecte cositorite ne-a uimit prin paleta larga de produse care sunt trimise in intreaga lume. De la obiecte de cult, la tacamuri, vase, seturi de ceai precum si multime de accesorii iti fura privirea, precum si aprecierea.
Ne-am delectat vizitand o asa zisa fabrica in care se lucrau si pictau manual baticuri. Jocuri de culori asternute pe materiale fine si mai putin fine, dar unicat.
Cameron Highlands – dupa numele unui comandant colonial englez - un tinut imens, ceva peste 720 kmp, amplasat la altitudini diverse, intre 1100 -1600 de metri, un loc in care islamul, taoismul, budismul, hinduismul, crestinismul si sikhismul sunt acasa si convietuiesc in cea mai buna ordine. Plantatii imense de ceai, pepiniere, livezi, terenuri cultivate, se amesteca cu terenuri de golf, hoteluri, bungalouri, lacase de cult, toate chemand ochiul sa se delecteze. Ne-am cazat la Cameron Highlands Strowberry Resort, o rezidenta stil neo-Tudor care se imbina perfect cu ambianta verde si odihnitoare, rasfatandu-ne cu un masaj balinez.
Dimineata petrecuta in acelasi splendid peisaj, un periplu prin jungla si o vizita la o plantatie de capsuni. Cu bagajele la noi am plecat sa vizitam Kellie’s Castle, o incinta scotiana in areal malaezian, construita de proprietarul unei vechi plantatii de cauciuc, apreciat de localnici pentru comportamentul fata de ei, motiv pentru care i-au ridicat o statuie, drept recunoastere in timp.
Spre seara, dupa o vizita la o moschee si un palat regal de zona, am ajuns la Belum Rainforest Resort, situat pe lac in apropiere de Landmark Bridge, o incinta odihnitoare tocmai potrivita pentru ziua agitata prin care trecusem.
Am inceput o mica excursie plecand de la pontonul lacului, unde ne-am imbarcat pentru croaziera. Prima oprire a fost pentru a admira o raflessia, floarea unica gigant, gasind una aproape inflorita. Pe lacul artificial cu apa dulce ne-am oprit la o crescatorie de tilapia, „pestele Sfantului Petru”, o specialitate apreciata in China si tarile asiatice, dar si in America Centrala si de Sud, folosit ca specialitate exotica.
Dupa un drum de cam 40 minute prin jungla, am ajuns la tribul Orang Asli – „oameni originali” sau „oameni naturali” - cea mai veche populatie din peninsula malaeziana. Traiesc inca in zone separate de civilizatie, au deprinderi manufacturiere, religii diversificate si obiceiuri de care tin in derularea activitatii zilnice. Sunt protejati prin texte de lege si constituie o adevarata bogatie antropologica.
Ne-am intrebuintat serios pe un drum mai dificil prin jungla pentru a vedea cascada acestui lac artificial, dar efortul a fost rasplatit de peisajul pe care l-am admirat si la intoarcerea cu barca spre resort.
Dimineata, ne-am pregatit de plecare si in jurul pranzului am ajuns la Penang Georgetown unde am intrat intr-un restaurant japonez, un loc bun, cu meniu specific. Hotelul unde ne-am cazat a fost aproape de Chulia Street, una dintre cele mai importante artere din Georgetown, aflata in patrimonial mondial UNESCO. Magazine, baruri si restaurant, la discretie si dupa plac, un regal oferit privirilor.
Din multitudinea de muzee, am ales Colonial Penang Museum, o adevarata bijuterie, asa cum l-a descris un vizitator incantat. Arta indigena, asiatica, dar si europeano-americana, asezata intr-o incinta atragatoare si prezentata de ghizi placuti in dialog.
Baba Nyonya Museum reprezinta imaginea ecletica a culturii locale, o imbinare intre cultura chineza si malay, ramasa in denumire ca Peranacan. Cladirea este construita de un magnat chinez, apreciat de localnici, cat si de colonialistii englezi, folosit ca mediator in complicatul esichier al politicilor de zona. Domnii erau denumiti „Baba”, iar doamnele, „Nyonya”, iar cladirea demonstreaza deschiderea spirituala a proprietarului care a amestecat inclusiv elemente constructive scotiene, finalul fiind o imagine unica.
Ne-am delectat apoi cu frumusetile templului ancestral chinezesc Han Jiang, apoi a unuia budist si altuia thai, fiecare cu particularitatile de datina, fiecare in parte cu reprezentarile civilizatiilor care s-au intrepatruns in Malaezia dar si-au pastrat identitatea prin respectarea religiilor si a cutumelor.
Nu puteam ocoli cartierul Little India, o enclava indiana in Penang Georgetown, cu cel mai vechi templu hindus din Penang, precum si cu cea mai populara artera comerciala, cu restaurante traditionale, imbinand bucataria indiana cu cea malay.
Ultimele trei zile ale circuitului ne-au fost alocate pentru a ne relaxa si a descoperi o alta comoara a Malaeziei, Insula Langkawi.
Am putut, intr-una din zilele petrecute aici, sa admiram insula in toata splendoarea ei de la cei 660 de metri inaltime, de pe podul suspendat. Privelistea este cu adevarat spectaculoasa, mai ales daca alegi o cabina cu podea de sticla, ce iti ofera o priveliste unica asupra drumului pana in varf, dar si prioritate la imbarcare.
V-am plimbat putin pentru ca scurt este timpul atunci cand ai libertatea sa descoperi, pe viu, ceea ce, pana atunci, ai vazut doar cu ochii mintii. Iar in Malaezia ne-am strecurat doar pe unul dintre multele trasee pe care le putem parcurge, pe viitor, impreuna.
Tara este minunata, oamenii - pasnici, culturile - diverse, atmosfera de turism excelenta. Civilizatia locurilor nu poate fi pusa la indoiala pentru ca nu astepti de la nimeni confirmarea modului in care stiu sa pretuiasca istoria. Vezi, la tot pasul, marturii ale secolelor trecute ingeminate cu prezentul de metropola si nimic nu este strident in tabloul de ansamblu. Din contra, prin comportamentul lor, malaezienii fac punte continua intre generatii si arata, cu modestie, un prezent frumos. Va astept, sa plecam cat mai curand!